Leapsa: De ce nu m-as putea lipsi...

Ultima leapsa s`a terminat la mine, deoarece nu am dat`o mai departe [upssss], dar pentru ca pe asta am primit`o de la o buna prietena o sa incep sa enumar aci 10 lucruri de care nu m`a putea lipsi. Deci hai sa incepem :
1.Nu m`as putea lipsi de PRIETENI. Si nu glumesc. Ador cand ma suna cate unul si ma tine o gramada la telefon, desi vrea doar sa se asigure ca sunt bine si ca o sa am o zi frumoasa. Ador cand iesim la un suc, plimbare, mancare etc. si cand punem tara la cale. Le ador calitatile, defectele, nebuniile, ironiile... Pur si simplu ii ador pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce reprezinta ei in viata mea :*
2.CARTI. Si nu de joc, ci cartile alea de citit pe care cei mai multi le tinem sa se prafuiasca in biblioteca. Desi, recunosc am inceput sa citesc cam tarziu, acu am momente cand ma apuc de citit nu mai pot lasa cartea din mana.
3.GRANINI DE MERE SI COACAZE NEGRE. Stiu ca suna ciudat, dar as bea asa ceva si in somn.
4.TELEFON.Din lipsa de timp [la naiba cu munca asta :))] vorbesc o gramada la telefon. Multumesc Cosmote!
5.INTERNET. Primul lucru pe care il fac cand ajung la birou, imi deschid calculatorul si intru pe net. Cred ca a cam devenit un tic, ca dupa ce intru pe igoogle.com plec sa imi fac cafeaua.
6.DISCUTIILE CONTRADICTORII CU PANA. Da, recunosc, mi s`ar parea ciudat sa port o discutie cu el si sa nu ne contrazicem [aiurea de cele mai multe ori].
7.GRITZY. My cat.
8.ESARFA. E nelipsita din tinuta mea de zi cu zi.:D Simpla, in patratele, in dungulite, nu conteaza trebuie sa fie prezenta.
9.CONDUS. Pana sa imi iau carnetul nu prea imi bateam capul, dar acu pur si simplu ador sa conduc, ador sa fiu la volan.:P
10.CANASTA. Asta o pot traduce intr`un singur cuvant : RELAXARE.
Si cu asta cam termin... ca si asa a trebuit sa scormonesc cam mult ca sa le scriu si pe astea.
Cred ca leapsa o sa mearga la "Viata...o ironie infinita ?"...

Fete cuminti vs. Fete rele

"Nu cunosc nici o cale sigura care sa duca la succes, dar cunosc una care duce la insucces : incercarea de a`i multumi pe toti" cam astea erau vorbele lui Platon acu o gramada de ani. Eu una am avut o gramada de situatii de genul acesta,situatii in care, in "disperarea" mea de a reusi sa le fac celorlalti pe plac, de a`i multumi pe toti, am dat gres in fata tuturor. Frica de a refuza este enorma mai ales la femei.Femeile se impart in 2 categori : cele carora nu le place sa para neajutorate si cele care adora sentimentul de neajutorare. Prima categorie de femei are intotdeauna impresia ca daca refuza pe cineva, acea persoana le va cataloga ca niste femei neajutorate. De multe ori fac treaba altora, doar, doar seful va observa ca sunt bune si pentru un alt post [superior, de ce nu] si poate odata si odata le va avansa pe masura cunostiintelor si aptitudinilor lor. Din cea de`a doua categorie de femei fac parte asa numitele "fetele rele". Ele tot vor apela la neajutorarea invatata. Acesta este un concept central care explica aparitia conflictelor in viata feminina a "fetelor cuminti". Cea de`a doua categorie de femei mizeaza ca atunci cand apeleaza la neajutorarea invatata, cineva [de preferinta de sex masculin] le va sari in ajutor, explicandu`le si invatandu`le cum sa solutioneze problema cu care se confrunta in momentul respectiv. Ele vor stii intotdeauna cand un eveniment de genul celui expus mai sus va avea loc. Robert k. Merton spunea : "Conceptul profetiei care se indeplineste de la sine inseamna ca un eveniment are loc pentru ca a existat ideea ca el va avea loc". Asa functioneaza si cu "fetele rele", ele apeleaza la neajutorarea invatata pentru ca stiu ca va veni cineva care le va solutionea problema. Ele pot fi furioase fara a le fi rusine cu asta, pe cand o femeie din prima categorie se va gandi ca ea nu poate fi furioasa, manioasa si ca ea trebuie sa se sacrifice mereu pentru altii.
Nu ma mandresc cu faptul ca fac parte din prima categorie, dar am realizat ca insusirea de a fi mereu draguta si gata sa ajuti nu te face sa progresezi. Cu amabilitatea nu ajungi prea departe... Intr`adevar nu exista o decizie 100 % justa, dar decizia care te face sa te simti ok, tu cu tine, pentru moment pare cea mai plauzibila... In concluzie, ar cam trebui, noi fetele/femeile, sa invatam sa mai si refuzam din cand in cand....
Si pentru un prieten de al meu care imi citeste blogul din proprie initiativa, l`am trecut si pe el in revista : "Sa ai parte de cel mai tare voiaj din viata ta,te pup"

Shhhh, stinge luminaaaaaaaa ... Earth hour....

Pe scurt, earth hour este o miscare globala de constientizare asupra problemelor climaterice care au loc momentan. Ora Pamantului este un eveniment international care are ca scop sensibilizarea populatiei consumatoare de energie electrica si indemnarea ei de a stinge lumina si de a opri toate aparatele consumatoare de curent timp de 60 de minute in ultima sambata din luna martie. Evenimentul este promovat in primul rand de World Wide Fund for Nature Australia si a avut loc prima oara la Sydney, cel mai mare oraş din Australia, între orele 19:30 şi 20:30 la 21 martie 2007, dupa care anul urmator ideea a fost imbratisata de cat mai multe orase din lume. In anul 2008, Ora Pământului a avut loc la 29 martie, între orele 20:00 şi 21:00 (ora locală), în Sydney şi în multe oraşe importante ale lumii, iar in anul 2009 evenimentul a luat amploare si in Romania unde a fost programat pe data de 28 martie intre orele 20:30 si 21:00, iar orasele care au realizat ce inseamna sa stingi lumina pentru o ora au fost Botoşani, Braşov, Bucureşti, Constanta, Cluj-Napoca, Iaşi, Sfântu Gheorghe, Târgovişte, Timişoara şi Tulcea. In 2010, Ora Pamantului va avea loc pe data de 27 martie incepand cu orele 20:30. Ce zici, te tine ca timp de 60 de minute sa renunti la electricitate? PE 27 MARTIE, GANDESTE`TE LA PLANTEA TA SI STINGE LUMINA!!!

Carte uda, caut uscator profesionist:))

Nu cred ca sunt singura care citeste o carte sau o revista atunci cand este pe "tron". Problema mea nu este asta, ci faptul ca azi cartea mea minunata care imi place la nebunie si din care mai aveam putin si o terminam ["Fetele bune ajung in rai, fetele rele ajung unde vor" - Ute Ehrhardt] s`a udat cu niste detergent lichid :( . Prima reactie a fost de furie bineinteles, ca altfel nu se poate, dar dupa un tipat strident si ciondanit cu mama, m`am pregatit temeinic sa imi usuc cartea. Am scos`o in curte, am pus`o pe masa sa se usuce... am lasat`o 10 minute si ... surpriza... cartea nu se uscase... Cum febra de citit era enorma, se inarmeaza a noastra cu uscatorul de par intr`o mana, ia cartea in mana cealalta si dai frate... Ce`i drept, incepusem sa dau randament, dar imi amortise mana extraordinar de tare, asa ca am luat o decizie cat se poate de inteleapta si anume aceea de a lasa cartea afara sa se usuce la aer in curte si eu sa ma duc sa dorm :)). Si uite asa a disparut si febra cititului si sa speram ca atunci cand o sa fac ochi cartea o sa fie uscata, ca daca nu o sa trebuiasca sa caut o persoana caruia sa nu ii amorteasca mana si sa imi usuce cartea :)) In rest toate cele bune!

Studiu despre mine.... 5 zile

Zilele trecute cand veneam de la job m`am surprins [si nu placut:)] mergand pe strada si analizand persoanele din jurul meu. Realizand ce fac, m`am oprit pentru un moment si mi`a venit o idee. O idee care in prima faza parea a fi usor de indeplinit. Anyway... mi`am propus ca timp de 5 zile sa fac un studiu despre mine. Ce fac, cum ma imbrac, ce mananc, cum reactionez, cum gandesc, cum ma manifest, cum vorbesc, care este mimica fetei atunci cand sunt suparata sau atunci cand sunt fericita, care este ticul meu, care este cel mai des cuvant folosit, dar si cel mai rar si lista ar putea continua mult si bine... Hotarata ca totul o sa fie exact cum ma asteptam si ca nu exista cale de intoarcere, mi`am luat agenda si un pix si am inceput sa ma gandesc ca sa pot insiruii niste raspunsuri la lista pe care am expus`o mai sus... Dupa cinci zile de studiu despre mine am realizat ca fac doar ceea ce vreau eu [si asta nu e intotdeauna bine], ca ma imbrac dupa bunul meu plac si numai in ceea ce ma simt super ok, ca nu prea mananc si am o gramada de divergente cu parintii din cauza asta, ca am momente in timpul zilei in care reactionez putin violent, dar si momente in care sunt extrem de pasiva cu lucruri care probabil au o mare importanta pentru mine, am realizat ca am o gandire cat se poate de matura pentru varsta mea, dar sunt momente [multe] in care radacinile si reactiile copilariei au un cuvant greu de spus si nu se lasa nici in ruptul capului invinse de maturitate, am realizat ca ma manifest in limitele unui om normal, ca vorbesc corect gramatical limba romana atunci cand sunt odihnita, dar am mai realizat cate dezacorduri pot face cand sunt obosita si ma minunez ca nu mai stiu sa vorbesc limba romana,in legatura cu mimica fetei nu prea am avut timp sa fac o comparatie in adevaratul sens al cuvantului, deoarece saptamana nu a fost chiar asa cum m`am asteptat, deci studiul in privinta asta a cam esuat, ticul meu este unul nu prea sanatos, deoarece ma frec la ochi de cate ori am ocazia [bine ca nu ma fardez :))], cel mai des cuvant folosit de mine nu este doar un cuvant, ci o intreaga fraza si anume "eu cred ca tu ma minti!", iar cel mai rar cuvant folosit este cu siguranta "IUBESC". Am realizat ca nu numai oamenii din jurul meu se schimb, ci ca si eu ma schimb odata cu ei, odata cu trecerea timpului. Am realizat ca tot studiul asta a fost benefic pentru mine, desi cam greu de dus pana la capat. Si tie iti propun acelasi lucru...Nu mai analiza lumea de pe strada, cafenele, baruri, etc... Analizeaza`te intai pe tine si vezi daca nu cumva si tu esti la fel ca ei... Vei fi uimit sa realizezi ca nu esti chiar atat de diferit... Deci, rezerva`ti 5 zile in care sa te analizezi la maximum, ia o foaie si un pix si incearca sa`ti pui intrebari in legatura cu cele mai frecvente lucruri pe care le faci...Dupa ce faci chestia asta te asigur ca nu o sa te mai uiti dupa "aia" pe strada cand partenerul/partenera ta de drum o sa`ti zica : "ia uite`te frate la aia cum e imbracata". Deci, deschide`ti mintea si fi cel mai crunt critic al tau... Analizeaza`te ... Spor la treaba :)

Here I am ....

Am blog roz... sincer nu stiu ce`mi veni, dar fiindca se zice ca la fiecare inceput trebuie sa faci o schimbare, mi`am facut blogul roz :)) Nu am mai trecut de mult pe aci si nu neaparat din lipsa de timp, cat mai mult ca sigur din lipsa de chef si de inspiratie...:) Afara e nasol rau de tot, asta numai primavara nu e...Cine a mai pomenit ca in luna martie sa fie -3 grade? ( asta numai in Constanta, pentru ca in celelalte orase a fost mult mai rau ). Mai e putin si vine Pastele si afara e zapada... zici ca vine Craciunul :)) In alta ordine de idei, lasand la o parte faptul ca afara nu e chiar asa cum am fi vrut noi, realizez ca nici oamenii nu mai sunt la fel... Un amic de al meu avea o vorba, citez : "cu cat cunosc mai mult oamneii, cu atat imi iubesc mai mult pisica :))"... People change... I know that, but some people are changing to much... Cel mai bun exemplu este prietenul meu cel mai bun... Dupa ce anul trecut am trecut printr`un impas in relatia noastra de prietenie, deoarece eu (pentru ca recunosc eu am fost de vina :P)nu mai aveam timp de discutiile noastre in care puneam tara la cale si totul parea a fi cel mai simplu lucru de pe pamant, eu nu mai imi faceam timp sa`l mai caut, sa`l mai sun, sa ne mai vedem... nu mai eram in stare sa mai imi petrec timpul impreuna cu el... si asta nu pentru ca eram ocupata cu munca 100 %, ci pentru ca un anumit individ imi acapara tot timpul, dar cum prietenul la nevoie se cunoaste (thank you :*) cand am avut cel mai mult nevoie de el, prietenul cel mai bun, caci despre el discutam aci, a uitat cat de urat m`am purtat cu el si si`a facut timp sa iasa cu mine la o plimbare in celebrul parc "Tabacarie". In urma discutiilor noastre, totul parea sa mearga spre super ok... si asa a si fost pana sa la sfarsitul lunii septembrie... cu mana pe inima pot spune ca am avut parte de cea mai frumoasa vara din viata mea, si asta datorita pritenilor mei, prieteni care nu m`au lasat sa lenevesc in casa si m`au carat peste tot cu ei. Prietenul cel mai bun si aici a avut un cuvant de spus... s`a ocupat de buna mea dispozitie, a avut grija ca moralul meu sa fie la cote maxime si nu in ultimul rand a stiut sa ma asculte, sa ma analizeze si sa ma corecteze (acolo unde a fost cazul).Imi aduc aminte discutiile alea interminabile in care totul parea sa aiba rezolvare, noptiile in care stateam si analizam stelele si se supara ca nu vedeam carul mare, sesiunile de volei pe plaja care se terminau cu o balaceala pe cinste in mare... Dar, pentru ca urmeaza si un dar... a venit si timpul ca prietenul cel mai bun sa plece in voiaj.... si uite asa sentimentul ca nimic nu o sa mai fie la fel cand o sa se intoarca a inceput sa se infiripe in corazon... Nu zic, cat a fost in voiaj am vorbit la telefon, ne`am sms`uit, am vorbit pe mess, dar tot nu e la fel ca atunci cand vorbesti face to face... Timpul trece si daca nu`l folosesti in favoarea ta nu`l mai poti aduce inapoi :)... Uite asa au trecut 5 luni, s`a facut februarie si prietenul cel mai bun s`a intors... bineinteles schimbat ca altfel nu se putea :|... Nu zic ca oamenii nu se schimba, ca se schimba, nu sunt absurda, dar la el e prea mare schimbarea... de cand a venit nu mai vorbim, nu mai punem tara la cale, nimic din ceea ce parea sa aiba rezolvare acum parca nu mai are. Imi e dor de discutiile interminabile, imi e dor sa punem tara la cale, imi e dor sa imi explici unde e carul mare si eu sa nu`l zaresc, imi e dor de vara trecuta, imi e dor de tine cum erai atunci, imi e dor de prietenia noastra de atunci, imi e dor sa zambesc aiurea in tramvai si sincer nu regret ca imi e dor de toate astea. Singurul lucru pe care il regret este ca imi e dor de MINE. Da, da, de mine, de mine cum eram vara trecuta, imi e dor sa nu`mi fie frica de ziua de maine, imi e dor sa nu mi se para viata banala ca acum, imi e dor sa imi fie bine...