Here I am ....

Am blog roz... sincer nu stiu ce`mi veni, dar fiindca se zice ca la fiecare inceput trebuie sa faci o schimbare, mi`am facut blogul roz :)) Nu am mai trecut de mult pe aci si nu neaparat din lipsa de timp, cat mai mult ca sigur din lipsa de chef si de inspiratie...:) Afara e nasol rau de tot, asta numai primavara nu e...Cine a mai pomenit ca in luna martie sa fie -3 grade? ( asta numai in Constanta, pentru ca in celelalte orase a fost mult mai rau ). Mai e putin si vine Pastele si afara e zapada... zici ca vine Craciunul :)) In alta ordine de idei, lasand la o parte faptul ca afara nu e chiar asa cum am fi vrut noi, realizez ca nici oamenii nu mai sunt la fel... Un amic de al meu avea o vorba, citez : "cu cat cunosc mai mult oamneii, cu atat imi iubesc mai mult pisica :))"... People change... I know that, but some people are changing to much... Cel mai bun exemplu este prietenul meu cel mai bun... Dupa ce anul trecut am trecut printr`un impas in relatia noastra de prietenie, deoarece eu (pentru ca recunosc eu am fost de vina :P)nu mai aveam timp de discutiile noastre in care puneam tara la cale si totul parea a fi cel mai simplu lucru de pe pamant, eu nu mai imi faceam timp sa`l mai caut, sa`l mai sun, sa ne mai vedem... nu mai eram in stare sa mai imi petrec timpul impreuna cu el... si asta nu pentru ca eram ocupata cu munca 100 %, ci pentru ca un anumit individ imi acapara tot timpul, dar cum prietenul la nevoie se cunoaste (thank you :*) cand am avut cel mai mult nevoie de el, prietenul cel mai bun, caci despre el discutam aci, a uitat cat de urat m`am purtat cu el si si`a facut timp sa iasa cu mine la o plimbare in celebrul parc "Tabacarie". In urma discutiilor noastre, totul parea sa mearga spre super ok... si asa a si fost pana sa la sfarsitul lunii septembrie... cu mana pe inima pot spune ca am avut parte de cea mai frumoasa vara din viata mea, si asta datorita pritenilor mei, prieteni care nu m`au lasat sa lenevesc in casa si m`au carat peste tot cu ei. Prietenul cel mai bun si aici a avut un cuvant de spus... s`a ocupat de buna mea dispozitie, a avut grija ca moralul meu sa fie la cote maxime si nu in ultimul rand a stiut sa ma asculte, sa ma analizeze si sa ma corecteze (acolo unde a fost cazul).Imi aduc aminte discutiile alea interminabile in care totul parea sa aiba rezolvare, noptiile in care stateam si analizam stelele si se supara ca nu vedeam carul mare, sesiunile de volei pe plaja care se terminau cu o balaceala pe cinste in mare... Dar, pentru ca urmeaza si un dar... a venit si timpul ca prietenul cel mai bun sa plece in voiaj.... si uite asa sentimentul ca nimic nu o sa mai fie la fel cand o sa se intoarca a inceput sa se infiripe in corazon... Nu zic, cat a fost in voiaj am vorbit la telefon, ne`am sms`uit, am vorbit pe mess, dar tot nu e la fel ca atunci cand vorbesti face to face... Timpul trece si daca nu`l folosesti in favoarea ta nu`l mai poti aduce inapoi :)... Uite asa au trecut 5 luni, s`a facut februarie si prietenul cel mai bun s`a intors... bineinteles schimbat ca altfel nu se putea :|... Nu zic ca oamenii nu se schimba, ca se schimba, nu sunt absurda, dar la el e prea mare schimbarea... de cand a venit nu mai vorbim, nu mai punem tara la cale, nimic din ceea ce parea sa aiba rezolvare acum parca nu mai are. Imi e dor de discutiile interminabile, imi e dor sa punem tara la cale, imi e dor sa imi explici unde e carul mare si eu sa nu`l zaresc, imi e dor de vara trecuta, imi e dor de tine cum erai atunci, imi e dor de prietenia noastra de atunci, imi e dor sa zambesc aiurea in tramvai si sincer nu regret ca imi e dor de toate astea. Singurul lucru pe care il regret este ca imi e dor de MINE. Da, da, de mine, de mine cum eram vara trecuta, imi e dor sa nu`mi fie frica de ziua de maine, imi e dor sa nu mi se para viata banala ca acum, imi e dor sa imi fie bine...